Multe ispite are omul de nu se roagă, că-i este casa sufletului goală; ispite multe însă îi vin când e la rugăciune.

Că rugându-se cu toată puterea, se abate asupra lui silnic, gândul la vreun păcat mai vechi, şi-i aprinde şi mintea, şi inima, şi simţurile... Şi nevăzând nicio scăpare în ceasul acela, deznădăjduieşte din pricina dracului.

Dar de se ridică prin nădejde în mila lui Dumnezeu, biruieşte cu puterea Lui. Şi o clipă răbdând cu bărbăţie şi stăruind în rugăciune biruie, osteneala i se face izvor de mare bucurie şi câştig duhovnicesc.

Să se ferească numai de părerea de sine şi de slava deşartă, cu care pe dată îl îmbie dracul pe nevoitor.

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, p. 135)