Un păcătos și-a rânduit ca pravilă, în fiecare zi, să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har!”. Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Și iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mișcă și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ține în preacuratele ei mâini...

Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare și pe coastă și din răni curgea sângele în șiroaie, exact ca pe cruce...

Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit și a strigat: „O, Doamne! Cine a făcut aceasta?”.

Maica Domnului i-a răspuns: „Tu și ceilalți păcătoși; voi îl răstigniți din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii”.

Atunci păcătosul a izbucnit în plâns și a spus: „Miluiește-mă, o, Maica milostivirii!”.

Iar Ea a răspuns: „Voi mă numiți pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriți și mă supărați”.

„Nu, Stăpână! – a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta! Să nu biruiască răutatea mea, bunătatea ta nespusă și milostivirea ta! Tu Singură ești nădejdea și mijlocitoarea tuturor păcătoșilor! Fie-ți milă, Maică Bună! Roagă-L pentru mine pe Fiul tău și Făcătorul meu!”

Atunci Preamilostiva Maică a început să îl roage pe Fiul Său, zicând: „Fiul Meu cel Bun! Pentru iubirea mea, miluiește-l pe acest păcătos!”.

Iar Fiul a răspuns: „Să nu te superi, Maica Mea, că nu te voi asculta. Și Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferințelor și El nu M-a ascultat”.

Maica Domnului a spus: „Adu-ți aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit și iartă-l!”.

Însă Fiul a răspuns: „Și a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-mi ia paharul și El nu M-a ascultat”.

Maica Domnului iarăși a spus: „Adu-ți aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar Eu eram sub cruce și inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!”.

Iar Fiul a răspuns: „A treia oară L-am rugat pe Tatăl să ia paharul, însă El nu a binevoit să Mă asculte”.

Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a așezat alături pe Fiul ei și a vrut să se arunce la picioarele Lui... „Ce vrei să faci, o, Maica Mea?” – a strigat Fiul.

„Voi sta – a răspuns Ea – la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până când îi vei ierta păcatele!” Atunci Fiul a spus: „Legea îi poruncește oricărui fiu să își cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie și împlinitorul legii. Eu sunt Fiul Tău. Tu ești Maica Mea și Eu trebuie să te cinstesc, împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorința Ta! Acum i se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile Mele!”.

Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului și abia atunci și-a venit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simțit în inima sa și frică și bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulțumit și a rugat-o ca, așa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot așa și în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă. Și de atunci el și-a îndreptat viața sa și a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

„Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija, pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!” Slavă milostivirii ei, slavă bunătății ei nespuse, slavă bogăției binefacerilor ei, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Egumenița, Alexandria, pp. 28-29)