Părinte, când mi se spune să fac ceva, pornesc în­totdeauna cu o frică și o șovăială și, în cele din urmă, poate din cauza fricii, nu reușesc să fac lucrul așa cum trebuie.

Să-ți faci cruce, copilul meu cel bun, și să faci ceea ce ți se spune! Dacă spui: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”, oare dintre atâția Sfinți, unul dintre ei nu te va ajuta?

Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu! Nu te limita la logica ta omenească și strâmtă, ca să nu te chinuiești și să împiedici astfel ajutorul dumneze­iesc! Atunci când te vei încredința pe tine și lucrarea ta lui Dumnezeu, după ce cu prudență vei acționa ome­nește, El te va ajuta mult, dar va ajuta și pe alții. Încre­derea în Dumnezeu este mare lucru. Odată, trebuia să-mi ia sânge. Erau patru doctorițe. Vine prima, se chinuiește, dar nu-mi poate afla vena. Vine a doua, la fel. Vine a treia, care era specializată în aceasta, dar nimic. În clipa aceea trecea pe acolo a patra doctoriță. A văzut cum mă chinuiau și a venit să încerce și ea. Mai întâi și-a făcut cruce și imediat a aflat vena, pentru că a cerut ajutorul lui Dumnezeu. Celelalte, într-un anumit fel, aveau încredere numai în ele însele.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 297-298)