Toți cei ce trăiesc pe pământ au o Maică iubitoare, plină de lumină, atotputernică. Ea este zid nebiruit, nădejdea celor deznădăjduiți, ea este bucuria tuturor celor necăjiți. Și, când suferiți, când sunteți chinuiți, când vă este cu adevărat greu să trăiți, când vă aflați în pragul pieirii, când vă pierdeți nădejdea și cădeți în deznădejde, aduceți-vă aminte că, în ciuda murdăriei, a necurăției vieții voastre, aveți o Maică foarte iubitoare! Și să credeți că, îndată ce o veți chema, ea va veni la voi și va veni cu ajutor, cu mângâiere, cu ușurare și cu mântuire!

Numai s-o chemați, numai să-i spuneți cu lacrimi, cu nădejde, cu credință: „Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, decât numai pe tine, Stăpână! Tu ne ajută nouă, că întru tine nădăjduim și întru tine ne lăudăm, căci robii tăi suntem, să nu ne rușinăm!”. Și să nu vă îndoiți că ea, auzind plânsul vostru îndurerat, va veni la voi, vă va șterge lacrimile, vă va alina suferințele și vă va izbăvi de primejdie, de pieire, de întristarea cea rea și de deznădejde.

(Arhimandritul Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 7)