Maica Domnului, ea însăși este Sfântă a sfinților, Sfântă mai înaltă decât toți sfinții. La măsurile Maicii Domnului nu există niciun sfânt. Noi așa o cinstim pe Maica Domnului ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe aceea ce este unică în lumea aceasta. Dacă ea a fost închipuită de Sfânta Sfintelor, de încăperea aceea din Templul din Ierusalim în care nu putea să intre decât o dată pe an singur arhiereul, dacă a fost închipuită de Sfânta Sfintelor, atunci este ea însăși Sfântă a Sfintelor.

Biserica noastră ne-o prezintă ca fiind un „sicriu însuflețit”, un chivot: „Ca de un sicriu însuflețit, ca de un chivot însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor, fără tăcere glasul îngerului strigând, cu bucurie să zică: «Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine!»”. Așa a zis îngerul, așa zicem și noi, de aceea avem bucurie de a fi cinstitori ai Maicii Domnului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, p. 27)