Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă nu doar în cutezanța fără asemănare a rugăciunilor ei, dar și în revărsarea necontenită și nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărțită de această cutezanță.

Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparație: îndurările care izvorăsc de la sfinți, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările și oceanele. Și care dintre noi nu a simțit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către ea? Această apărare este cunoscută de credincioși din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă. Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului; această minunată acoperire maternă va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârșitul veacului, legământ lăsat de ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.

De unde izvorăsc înalta cutezanță a rugăciunilor Maicii Domnului și înaltele ei milostiviri pentru noi? Se înțelege – din dragostea ei de mamă pentru noi. Din viața Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în Ceruri, ci părăsește fericirea înaltelor locașuri și se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre. Ea este aici, în mijlocul marilor suferințe.

Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinți din cauza necazurilor. Ea este acolo unde ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferințe și situații fără ieșire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2007, pp. 179-180)