Importanţa vitală a libertăţii ni se dezvăluie mai înainte de toate în persoana Preafericitei Maria: ea este, după Fiul ei Hristos, modelul şi icoana adevăratei umanităţi. La Buna Vestire, Arhanghelul Gavriil nu doar îi aduce la cunoştinţă Sfintei Fecioare planul lui Dumnezeu, ci şi aşteaptă răspunsul ei liber şi voluntar: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Ar fi putut să refuze. Dumnezeu este Cel care are iniţiativa, dar consimţământul şi conlucrarea Sfintei Fecioare sunt indispensabile. Ea nu este un instrument pasiv, ci o parteneră activă la mântuire. Răspunsul său nu este în nici un caz predeterminat: ea este liberă să aleagă, iar de răspunsul ei depinde întreaga istorie a omenirii.

Într-o lume tot mai dezumanizată – în aparenţă sub autoritatea psihanalizei, a statisticii şi a maşinii –, creştinii trebuie să reafirme urgent valoarea supremă a libertăţii umane. În întregul univers nu există nimic mai important decât opţiunile libere făcute de persoanele dotate cu raţiune şi conştiinţă.

Ca fiinţe umane, deşi suntem condiţionaţi de mediul înconjurător şi de motivaţiile inconştiente, nu le suntem niciodată sclavi neputincioşi. Rămânem liberi. Dumnezeu ne-a instituit pe fiecare, aici pe pământ, împăraţi. Ne-a investit cu puterea de a stăpâni toate vieţuitoarele (Facerea 1, 28). Să nu renunţăm la această împărătească autoritate din laşitate sau lipsă de imaginaţie.

(Episcopul Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 36-37)