Lecturarea Sfinților Părinți ne ajută să ne descoperim neputințele
Slavă Domnului, găsiți mângâiere în citirea cărților Părintești, cu toate că vă dați seama că nu aveți mare spor în lucrarea duhovnicească și că este greu să-ți urmărești mereu faptele și gândurile. Oricum, este bine că citind cărțile vă dați seama că aveți lipsuri în ce privește lucrarea celor cuvenite, vă cunoașteți neputința și vă smeriți, iar spre cei smeriți Dumnezeu caută și le dă ajutorul Său. După cât se vede, dumneavoastră ați vrea să împliniți neabătut toate cele cuvenite. Dacă ați putea face așa, bineînțeles că asta v-ar mângâia, dar totodată v-ar fura părerea că duceți o viață bineplăcută lui Dumnezeu, lucru care ar putea să întunece faptele dumneavoastră bune.
Din lipsă de experiență duhovnicească, vă puteți lăsa furată de momelile acestea ale vrăjmașului: acesta nu încetează să poarte război cu noi, împingându-ne dacă nu la fapte păcătoase, cel puțin la îngâmfarea cu faptele dumneavoastră. Iubirea de Dumnezeu se dovedește prin împlinirea sfintelor Lui porunci, însă și aceasta e tot poruncă a Lui: Când veți săvârși toate cele poruncite vouă, să spuneți: „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut” (Luca 17, 10). Aceasta este smerenia. „Că precum sarea este de trebuință pentru orice bucate, așa și smerenia pentru orice virtute”, scrie Sfântul Isaac; și Sfântul Avă Dorotei asemuiește împlinirea faptelor celor bune cu clădirea casei: „Orice piatră se întărește cu var: orice virtute trebuie întărită prin smerenie”.
(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2006, p. 15)