Deci faptul de a sta la rugăciune, dorința aceasta de limpezire sufletească e o parte pozitivă, numai că nu e foarte simplu să faci din necurat curat, nu poți să faci din rugăciune întinată rugăciune curată, decât în măsura în care îți curățești viața. Ajungi la limpezire, dar limpezimea aceasta o ai după osteneli. Despre Sfânta Maria Egipteanca, despre care știm că a trăit 17 ani o viață dezordonată în Egipt, se spune că tot 17 ani i-au trebuit în pustie ca să ajungă la limpezirea sufletului, să ajungă la starea pe care a avut-o înainte să se fi întinat. Aceasta e o judecată a rugăciunii.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pentru cealaltă vreme a vieții noastre, Editura Deisis, p. 241)