Cu cât mai mult har îi dăruiește Dumnezeu credinciosului, cu atât mai mult îi descoperă prăpăstiile răului din lume și din om. În același timp, El îngăduie ispite din ce în ce mai mari asupra lui, ca el să poată gusta forța harului dăruită de Dumnezeu și să învețe că doar cu ajutorul harului el poate birui ispite și mai grele și mai rușinoase.

Fiindcă de îndată ce harul observă că sufletul omului devine mulțumit de sine, mărindu-se în propriii săi ochi, acesta îl părăsește și îngăduie ispitelor să-l chinuie, până când acesta devine conștient de boala sa și își caută smerit ajutor la Dumnezeu.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 60)