Cel ce cu puţin înainte era zăbavnic în a crede în Hristos s-a vindecat în scurt timp cu desăvârşire. Au trecut numai opt zile, şi piedicile necredinţei au fost desfiinţarea de Hristos, Care i-a arătat urmele cuielor şi coasta.

Dumnezeieştii ucenici nu erau eliberaţi de îndoieli, deşi Îl văzuseră pe Domnul. Ei credeau că nu este cu adevărat Cel care fusese înainte cu ei şi convieţuise împreună cu ei şi fusese răstignit pe cruce, ci era mai degrabă un duh care luase chipul Mântuitorului şi imita forma figurii pe care o ştiau. Ei căzuseră în această amăgire nu fără motiv, deoarece El pătrunsese în chip minunat prin uşile încuiate, deşi trupul pământesc ar fi avut nevoie de un spaţiu liber pentru a intra sau de o deschidere a uşilor, potrivită mărimii trupului.

Domnul nostru Iisus Hristos i-a arătat lui Toma coasta Sa şi rănile din trup spre folosul nostru, prin acela încredinţându-i pe toţi. Este redat numai cuvântul lui Toma, care exprimă îndoiala tuturor: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, pp.808-809)