Nu cu strigătul glasului să te rogi Aceluia care este cunoscător al celor ascunse, ci cu strigătul inimii tale bate la urechile Lui. Nu cu mulțimea cuvintelor să tinzi spre El, fiindcă nu prin multă vorbire, ci prin minte preacurată te place Dumnezeu.

Cele două căi izvorăsc din același eu al omului. Ele reprezintă alternativa ce-i stă în față: smerenia sau mândria. Fariseul, în aparență drept, a intervertit sensul religiei. El a împlinit doar obligațiile exterioare, a redus legătura sa cu Dumnezeu la contribuția bănească și a nesocotit tocmai esențialul: poziția lui față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Vameșul, în schimb, conștient de păcatele sale, cerea doar iertarea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”.

Sfântul Ioan Botezătorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii: pe sine se vrea micșorându-se, pe celălalt crescând, biruind, afirmându-se, împlinindu-se!

„Iată, sunt 86 de ani de când slujesc lui Hristos, și El nu mi-a făcut niciodată altceva decât bine. Cum aș putea să mă lepăd acum de Domnul și Mântuitorul meu?”

Dumnezeu nu ne va judeca pentru că am căzut, ne va judeca pentru că nu ne-am ridicat. Nu ne va judeca pentru că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am pocăit. Observați ce simplu stau lucrurile?

Necontenit în legătură cu poporul, ca și mănăstirile de astăzi, acești sihaștri, între sfaturile pe care le dădeau credincioșilor, îi învățau și rugăciunea neîncetată.

Puterea de a iubi este sădită de la început în sufletul omenesc.

În asemenea condiții, noi am putea să devenim oamenii lui Dumnezeu fără mult efort, fără o regulă anume, ci numai având râvnă și dreaptă socoteală.

Credința ne ajută, ne întărește, ne înalță, ne bucură, dar nu ține locul însușirilor și calităților omenești. Ea, în general ‒ și asta-i regula ‒ nu conferă un statut excepțional. Ne dă fericirea, dar în raport cu lumea și cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.

Smerenia este o împăcare cu toate circumstanțele acestei vieți, e starea omului care, orice s-ar întâmpla, le primește ca din mâna lui Dumnezeu.