Încrederea în oameni și jumătățile de măsură
Toate neputințele noastre care ne străbat astăzi viețile, și societatea românească în general, vin și din puțina noastră credință. Dăm vina totdeauna pe proasta structurare a economiei, pe lipsa de capacități financiare, pe lipsa de idealuri și planuri politice. Iată, în schimb, că Mântuitorul ne răspunde și ne pune pe gânduri.
Lipsa de credință face să nu mai mutăm munții din loc: „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo și s-ar muta. Nimic nu v-ar fi cu neputință”.
Incapacitatea aceasta de a mai crede unii într-alții există pentru că nu mai credem în Dumnezeu. În ciuda faptului că ne lăudăm că noi mai credem unii într-alții, faptul că nu credem în Dumnezeu, pe Care nu-L vedem, nu ne mai ajută de mult timp să mai credem în cei pe care-i vedem măcar.
Ne aflăm dinaintea unei mari provocări. În Hristos nu merge cu jumătăți de măsură și Mântuitorul astăzi ne-a învățat minte – dacă se poate spune –, atrăgându-ne atenția că în lipsa credinței, toate celelalte devin imposibilități.
(Părintele Constantin Necula, Alexandru Rusu, Farmacia de cuvinte, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 25)