Să nu iubești multele cuvinte și slava omenească. Altfel, nu în spate, ci chiar înaintea ochilor tăi demonii îți vor întinde curse și se vor bucura cu tine la vremea rugăciunii, căci atunci cu ușurință te vor trage și te vor ademeni cu gânduri străine.

Dacă vrei să te rogi curat, nu ceda vreunei pretenții trupești și nu vei avea la ceasul rugăciunii niciun nor care să te întunece.

Nu ocoli sărăcia și mâhnirea, pentru că acestea fac rugăciunea ușoară.

Ia aminte, stai în adevăr înaintea lui Dumnezeu la ceasul rugăciunii! Sau nu cumva ești biruit de lauda omenească, și pe aceasta o urmărești, făcând rugăciuni multe și mari? Să nu te rogi ca fariseul, ci ca vameșul, ca să fii îndreptățit și tu de Domnul! Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea. Acest lucru apare clar din parabola vameșului și a fariseului și din cuvântul Domnului: „Când vă rugați, nu spuneți multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie, vor fi ascultate” (Matei 6, 7).

Să nu te rogi doar după rânduielile dinafară, ci să-ți îndemni mintea să simtă lucrarea rugăciunii, cu multă frică.

Fie că te rogi singur, fie că te rogi cu frații, luptă-te să te rogi nu din obișnuință, ci cu simțire. Simțirea rugăciunii înseamnă adunarea minții cu evlavie, cu cucernicie, cu suspine ascunse și cu durerea sufletului, care însoțesc mărturisirea păcatelor noastre. (Sfântul Nil Ascetul)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 405-406)