Îți faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif și peste jumătate de an spui că „ăsta-i un nebun care mi-a stricat via­ța!” și pleci în altă parte. Nu-i mai bine să spui că „ăsta-i părintele meu din Copșa Mică, îl iubesc, îl ascult și vreau să ajung cu el la sfârșitul vieții”?

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”. Să nu facem asta, pentru că diavolul ne poate pregăti o umflătură din asta ca, după aceea, să ne facă praf, descoperindu-ne neputințele lui. Aceasta este un pe­ricol atât pentru ucenic, cât și pentru duhovnic. Poate din această cauză părintele Selafiil nu suporta când cineva vorbea cu el ca și cu un harismatic, lucru care se zice și de Macarie cel Mare. Părintelui Selafiil nu-i plăcea nici să dea porunci și nici măcar canoane la Spovedanie, ci doar sugestii pe care le făcea cu o adâncă smerenie. Părintele Rafail Noica mi-a povestit că părintele Sofronie era la fel.

La unul dintre sfinții egipteni, parcă la Sfântul Sisoe cel Mare, venise un ucenic să intre în ascultare și părintele îl întreabă: „Fiule, cum mă vezi pe mine?”. „Ca pe-un înger, avvo!” Mai trece ceva vreme, îl cheamă iarăși sfântul și-i zice: „Dar acum cum mă vezi, fiule?”. „Ca pe-un drac, avvo!” Așa că, știind toate aceste riscuri, cu dragoste, așa cum ascultă copilul de ta­tăl său, să ascultăm și noi. Copilul se mai smiorcăie, dar vine a doua zi tot la tatăl său, fără scrâșniri și încrâncenări prea mari, că suntem grozavi și suntem sfinți. Și așa cum se poartă copiii cu părinții lor, așa să ne purtăm și noi cu părinții noștri duhovnicești: cu dragoste. „Părinte, asta pot, ascultarea asta nu e bună, părinte!” „Ba e bună! Dacă avem dragoste, toate sunt bune!” Acestea le găsiți și prin Paterice, și în Viețile Sfinților, și așa simțim și noi că este. Așa vom scăpa de împotrivirile astea drăcești pe care le avem uneori față de duhovnic, că este așa, că nu mi-a zis bine. Du-te și zi-i: „Părinte, da' mi-e greu să fac asta”. Și hai să terminăm cu copi­lăriile astea, de a umbla bosumflați uce­nicii asupra duhovnicilor și duhovnicii asupra ucenicilor. Pentru că așa ne-a zis Hristos: Fiți precum copiii, căci a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor!

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 38-39)