Sufletul se hrănește cu frumusețe creată de om, cu bunătate omenească, cu prietenie omenească, cu rela­țiile dintre noi. Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumusețea aceasta și crești­nul n-a încetat niciodată să-și hrănească sufletul. Sfinții n-au mai mers la concerte simfonice, dar ce auzeau ei în cântul păsărelelor sau în susurul apelor, era simfonia pe care o gustau ei. Și pentru noi, oamenii din lume, muzica, pictura, literatura și filmul sunt hrană sufletească pentru psihismul nostru, pentru sufletul nostru. Și cu cât e mai artistic, cu atât e mai inspirată și cu atât e mai hrăni­toare. Cu cât e mai instinctivă și ne urlăm durerea sau întristarea, cu atât e mai primitivă și mai grosolană și mai încărcată de duhurile răutății.

Iar duhul se hrănește numai cu harul lui Dumnezeu pe care-l primește prin Sfintele Taine, și rugăciune, de la Sfânta Liturghie până la rugăciunile pravilei personale.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 116)