Ne revoltă, ca și pe fiul cel mare din parabola fiului risipitor, nedreptatea lui Dumnezeu față de cei drepți. Pentru fiul cel cuminte niciodată n-a tăiat tatăl un vițel gras; prietenilor lui nu le-a făcut ospăț și nu le-a dat prilej să bea și să se joace. Toate cele bune numai pentru risipitor.

Drepții, protestând, dovedesc lectura neatentă a textului. E adevărat că pentru ei n-a fost nici vițel, nici ospăț, nici joc, nici inel în deget… A fost și este altceva, ceva menționat la versetul 31 al capitolului 15 din Luca: toate ale mele ale tale sunt.

Au, prin urmare, și drepții ceva, de care nu se pot văicări că-i puțin lucru: toate ale Tatălui.

(Părintele Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 391)