Stareţul Iacov cel atât de aspru cu sine arăta multă înţelegere pentru greutăţile celorlalţi. Ajungea astfel să dezlege miercurea la untdelemn şi altele asemenea, explicând trapezarului că: „Oamenii sunt obosiţi. Au făcut atâta osteneală ca să vină să se închine cuviosului. Nu face nimic, pune-le untdelemn!”

Totuşi, dădea o importanţă deosebită postului şi cumpătării, precum şi mersului la biserică. Recomanda oamenilor să meargă la biserică şi să se roage. La prima vedere pare un lucru simplu ceea ce el recomanda drept canon sau condiţie de tămăduire: să posteşti trei zile, să te rogi mult, să te înfrânezi şi să deschizi trei biserici (să dai să ţi se facă trei Liturghii). „Deschiderea Bisericii” o recomanda pentru că ştia bine câtă putere sfinţitoare şi iertătoare are Taina Sfintei Împărtăşanii.

(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 158)