Faptele bune nu se uită niciodată
Faptele bune pe care le facem în timpul vieții noastre sunt fapte care se uită. De aceea, la moarte, îngerul păzitor însoțește sufletul nostru timp de o zi, prin locurile unde a făcut binele.
Îngerul duce sufletul pe unde a viețuit și pe unde a umblat, și-i arată faptele bune pe care le-a făcut. Și sufletul omului se miră. Nu-și mai aduce aminte când a făcut acea fapta bună, sau aceea, sau aceea, și îngerul pe toate i le reamintește.
După aceea, urmează ca sufletul să-și dea seama unde trebuie să ocupe un loc: de-a dreapta sau de-a stânga, în raiul desfătării sau în iadul chinurilor. Lucrul acesta îl face glasul lui Dumnezeu sădit în noi, care este conștiința.
(Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 108)