Falsa cale a auto-îndumnezeirii
Primul păcat al omului și cauza fundamentală a condiției sale nefericite din toate timpurile a fost că a dat ascultare ispitei șarpelui din Rai: „Veți fi ca Dumnezeu!”. Ceea ce Nietzsche numește Supraom, iar Dostoievski, omul-dumnezeu este de fapt același dumnezeu al sinelui cu care diavolul a ispitit atunci și-l ispitește mereu pe om; el este singurul dumnezeu căruia oamenii i se pot închina după ce adevăratul Dumnezeu a fost respins.
Libertatea omului i-a fost dată acestuia pentru a alege între Dumnezeul Cel adevărat și el însuși, între calea cea adevărată către îndumnezeire, prin care sinele este smerit și răstignit în viața aceasta pentru a fi înviat și slăvit în Dumnezeu în veșnicie, și falsa cale a auto-îndumnezeirii, care promite slăvirea în această viață, dar duce la Abis. Acestea sunt singurele două alegeri fundamentale disponibile libertății omului; și pe ele au fost întemeiate cele două împărății, Împărăția lui Dumnezeu și împărăția Omului, care în această viață nu pot fi deosebite decât de ochiul credinței, dar care în viața viitoare vor fi despărțite ca Rai și iad. Este limpede căreia dintre ele aparține civilizația modernă, cu efortul ei prometeic de a clădi o împărăție pământeană, sfidându-L pe Dumnezeu.
(Ieromonahul Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 180-181)