Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem oare și o mărturisire de credință?

Fără îndoială. Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credința în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, și credința într-un Dumnezeu în trei ipostasuri. Într-adevar, când facem semnul Sfântei Cruci, rostind numele celor trei ipostase: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, mărturisim un singur Dumnezeu în trei fețe dumnezeiești; iar semnul Crucii ne aduce aminte că Fiul lui Dumnezeu, făcut om, ne-a mântuit răstignindu-Se pe Cruce. Așadar, semnul Sfântei Cruci este oarecum o învățătură pe scurt a credinței creștine. Biserica cinstește cu multă evlavie Sfânta Cruce: trei zile pe an (14 septembrie, duminica a treia din Păresimi și 1 august) sunt închinate cinstirii Sfintei Cruci.

Crucea, făurită din lemn sau din metal, frumos lucrată și împodobită, nu lipsește de pe nicio sfântă masă, din nicio biserică în care se slujește Sfânta Liturghie. De asemenea nu lipsește niciodată de pe creștetul turlelor bisericilor și al clopotnițelor; iar în cimitirele noastre, cei răposați așteaptă învierea morților sub ocrotirea Sfântei Cruci. Vasele și odăjdiile sfințite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci; multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărțile bisericești sunt pline de tot felul de cântări în cinstea Sfintei Cruci. În multe locuri Crucea este așezată la fântânile cu apă de băut și la răspântiile drumurilor. În sfârșit, și fapt foarte însemnat: a doua venire a Mântuitorului, când va veni să judece viii și morții, va fi prevestită prin arătarea semnului Fiului Omului pe cer (Matei 24, 30), adică a Crucii.

(Învățătură de Credință Creștină Ortodoxă, Editura Apologeticum, p. 123)