Muzeul Mitropolitan > Exponatul lunii

Exponatul lunii ianuarie 2024: Icoana „Încoronarea Maicii Domnului”

Încoronarea Maicii Domnului, sau Încoronarea Fecioarei Maria (Coronatio Virginis), reprezintă o temă iconografică des întâlnită în pictura murală a bisericilor ortodoxe și în icoanele pe sticlă din țara noastră, ca și în tablourile religioase ale marilor pictori apuseni din Evul Mediu și nu numai. 

Icoana „Încoronării Maicii Domnului” a fost pictată de un pictor anonim, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, într-un stil eclectic: elemente de tradiție bizantină (maniera de realizare a portretelor, sintetizarea formelor veșmintelor) combinate cu elemente gotice (portretele) și baroce (decorația bogată a veșmintelor, coroanei, sceptrului, aurul folosit din belșug la veșminte, aureole, raze, cromatica bogată, culori saturate, compoziția încărcată cu mulți heruvimi, nori). Desenul compoziției este incizat. 

Compoziția este complexă, fiind alcătuită din trei personaje principale: în centrul scenei a fost pictată Maica Domnului îngenuncheată, flancată stânga-dreapta de două persoane ale Sfintei Treimi. În stânga este Iisus cu Crucea Răstignirii sprijinită de umărul stâng, cu urmele cuielor la mâini și la picioare. În partea dreaptă este reprezentat Dumnezeu în chip de bătrân, care susține cu mâna stângă globul pământesc și un sceptru, după cum este descris la Daniel (7, 9): „Am privit până au fost așezate scaune și S-a așezat Cel vechi de zile;…” și Daniel (7, 13): „Am privit în vedenia de noapte, și, iată, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului și El a înaintat până la Cel vechi de zile, și a fost dus în fața Lui”. În partea superioară, central, a fost pictat porumbelul care simbolizează pe Sfântul Duh. El este înconjurat de o mandorlă circulară, în două tonalități de albastru deschis, din care pornesc radial raze luminoase care acoperă cea mai mare parte a fondului din jumătatea superioară a icoanei. Cele două persoane ale Sfintei Treimi țin cu mâinile, deasupra capului Fecioarei Maria, o coroană împărătească. Aureolele persoanelor Sfintei Treimi sunt crucigere (purtătoare de cruce) iar personajele sunt în ușor semiprofil.

În partea superioară a icoanei, simetric stânga-dreapta față de porumbel, au fost pictați câte patru serafimi; aceștia, împreună cu aureolele și coroana Maicii Domnului, conturează o zonă circulară. 

Persoanele Sfintei Treimi sunt reprezentate în poziție șezând, cu picioarele sprijinite pe nori grei.Veșmintele au fost realizate pe un fond de aur peste care au fost trasate diferite tipuri de ornamente (motive vegetale sau geometrice), cute și umbre de culoare albastră-verde (himation Iisus, chiton Maria și Dumnezeu cel Vechi de zile) și roșie (chiton Iisus). Mantiile (himation) Fecioarei și ale lui Dumnezeu cel Vechi de zile sunt aurii, luminoase.

Albul de plumb a fost folosit de către pictorul acestei icoane ca atare la pictarea porumbelului și în amestec cu albastru de cupru la fond; verdele pe bază de cupru la veșmântul Lui Dumnezeu Tatăl, galbenul pe bază de oxid de fier regăsit la maforionul Maicii Domnului, negrul pe baza de mangan la chenar, iar roșu cinabru la hitonul lui Iisus.

Pe aureola Maicii Domnului sunt prezente elemente decorative verzi în formă de cruce. Compoziția are ca fundal o zonă luminoasă (tonalități de galben) în partea superioară; lateral și inferior sunt reprezentați norii în tonalități de umbră (maro), iar în colțurile inferioare a fost folosită culoarea albastră pentru a sugera Cerul. Toată compoziția scenică este încadrată într-un chenar maro.

Dimensiunile icoanei sunt: 73 x 69 x 2 cm.

Denumirile temei și ale personajelor au fost înscrise în limba greacă cu litere roșii.

În partea superioară, central, este notată denumirea scenei: „Η ΑΓΪЍ TΡІАС” (Sfânta Treime). Pe aureolele persoanelor Sfintei Treimi și pe mandorla porumbelului sunt însemnate literele: „O”, „N”, „Ꞷ”, prescurtarea  de la textul biblic „Eu sunt cel ce sunt” de la Exod (3, 14). În aureola Mântuitorului, observăm trei litere grecești dispuse în semnul Sfintei Cruci: în partea dreaptă litera „O”, deasupra capului este litera „ω”, iar în stânga este litera „N”. Aceste litere formează expresia „όωυ” care se traduce: „Cel ce este”, readucându-ne aminte de momentul în care Dumnezeu îl trimite pe Moise să scoată poporul evreu din robia egipteană: „Zis-a iarăși Moise către Dumnezeu: Iată eu mă voi duce la fii lui Israel și le voi zice: Cum îl cheamă, ce să le spun? Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt” (Ieșirea 3, 13-14). 

În dreptul aureolei Maicii Domnului sunt reprezentate literele „MP” si „ꝊꝨ” înscrise cu culoare roșie. 

Aceasta icoană a fost restaurată de către subsemnata, sub îndrumarea D-rei Conf. Dr. Mina Moșneagu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, în cadrul studiilor de Masterat finalizate în anul 2021.

În partea inferioară, stânga, a icoanei există o inscripție pe două rânduri, in limba greacă: „Darul robului lui Dumnezeu Gheorghiu și a obștii lui: anul 1770 martie 26 / Pomenește și pe scriitor Treime Dumnezeu: ML: AӨ: ZGP”. Posibil ultimele prescurtări să se refere la zugravul Atanasie.

Despre această scenă, în care Dumnezeu-Tatăl apare ca bătrân, cu Fiul Său-Hristos și Sfântul Duh ca porumbel, Vladimir Lossky afirma că transpune doctrina Filioque în formă picturală. Mai mult, imaginea lui Dumnezeu-Tatăl a fost interzisă la Sinodul de la Moscova din 1666-1667. Acest Sinod a hotărât definitiv că, reprezentarea ca bătrân a Celui vechi de zile nu mai trebuie raportată la Tatăl, ci doar la Hristos.

Scena Încoronării Maicii Domnului s-a bucurat de o mare răspândire în Apus și datorită cultului marial, înflorit după Sinodul Tridentin, când s-a decretat dogma Imaculatei concepții. Aceasta dogmă are drept consecință scoaterea ei din universul creat. 

Potrivit învățăturii ortodoxe, Maica Domnului nu se separă de Hristos. Ea este atât de unită cu Fiul ei, încât unde este Ea, este și El. Maica Domnului este mijlocitoare, prin care Hristos însuși lucrează. 

Tema amintită constituie exemplu grăitor al îndepărtării de tradiție a iconografiei ortodoxe sub influența artei religioase apusene. Din acest motiv, acestei reprezentări nu i s-a atribuit în  calendarul ortodox o zi de cinstire. 

Icoana Incoronarea Maicii Domnului este parte componentă a expozitiei temporare: „Icoane ale Maicii Domnului”, vernisată la inceputul lunii decembrie 2023, în sala Sinaxar a Muzeului Mitropolitan, unde vă invităm să o vizualizați alături de celelalte reprezentări pentru aspectul, diversitatea și frumusețea detaliilor.

Elena Bercu

Citește și alte articole despre: