Bedernița (набедренникъ – lit. „deasupra coapselor”, scut pentru coapse) sau epigonatul (gr. επιγονάτιο, lit. „peste genunchi”; ru. Палица, palița) este un veșmânt liturgic de formă pătrată sau romboidală care se poartă pe partea dreaptă a corpului, legată cu un cordon petrecut peste umărul stâng. Este purtat în tradiția Bisericii Ortodoxe de episcopi, precum și de preoții care au primit binecuvântarea de a o purta. Epigonatul se pune numai la slujirea Sfintei Liturghii.

La origine, acest veșmânt a fost un fel de şervet, pe care arhiereii îl purtau la brâu şi-l foloseau spre a-şi şterge mâinile la diferite spălări rituale (ex. înainte de sfinţirea Darurilor ş.a.) sau la spălarea picioarelor în Joia Mare. 

Bedernița aceasta din Muzeul Mitropolitan este realizată dintr-o broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată, paiete și perle mici (la aureola Domnului nostru Iisus Hristos), pe un fond brodat în fir de argint, având ca suport mătasea de culoare bleu-ciel. Trei ciucuri aurii, din fir metalic răsucit, ornează colțul de jos și cele două laterale ale piesei. Căptușeala este din satin, de culoare galbenă. Dimensiunile bederniței sunt: 32 X 32 cm.

Scena Schimbării la Față este brodată într-un decor pătrat, cu chenar auriu spiralat, încadrat în alt pătrat, mărginit de o  bordură decorată cu motive florale, realizate în relief, din același fir metalic auriu și cu paiete; prin întretăierea celor două patrate se formează patru triunghiuri, care sunt împodobite cu serafimi brodați cu fir de aur, argint și paiete. 

Respectând întocmai informațiile din Evanghelia după Matei (17, 1-13), atât zona mediană, cât și cea inferioară sunt ocupăte de munți cu trei piscuri, care ni se prezintă aici naturalist colorați, cel din mijloc de culoare verde cu flori albe și roșii, celelate două fiind de culoare cafenie; pe cel din mijloc se află Iisus, în slavă, ușor parcă desprins de munte, înveșmântat în himation de culoare albastru deschis și chiton de culoare ocru pal, ambele străbătute de fire metalice argintii, argintiul simbolizând aici lumina slavei Sale, căci lumina este puterea cea dintâi a lui Dumnezeu (Ps. 27,1; Is. 60,19-20 și 42,6); de o parte și de alta a Lui Hristos se află prorocii Vechiului Testament, Moise (cu Tablele Legii în mâini) și Ilie, purtați de nori, deasupra celorlate două piscuri; Moise îi reprezintă pe cei adormiți, în timp ce Ilie, ridicat la cer într-un car de foc, îi reprezintă pe cei vii. 

În partea inferioară a muntelui, Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan, încă nedesprinși de cele omenești, sunt răscoliti și uluiți de această descoperire. Iacob și Ioan, fratele lui, sunt prezentați în partea dreaptă, zăcând pe jos, pe brânci, cu fețele spre pământ, iar Petru apare în partea stângă, cu o mână ridicată spre Mântuitorul, părând să vorbească cu El; conform Evangheliei de la Matei (17, 4): „Petru I-a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una»”.

Toate personajele prezintă nimburi brodate în relief cu fir metalic auriu și paiete, exceptând nimbul lui Hristos, la care s-au adaugat perle albe-sidefii de dimensiuni foarte mici.

În zona superioară se observă brodată inscripția în limba greacă: „η μεταμόρφωση του Χ(ρις)τ(ο)ύ‟ - Schimbarea la Față a lui Hristos.

Încă din primele secole creștine există dovezi ale celebrării în biserici a sărbătorii Schimbării la Față, iar de la sfârșitul secolului al VI-lea, data pentru această sărbătoare s-a stabilit la 6 august. Tot din această perioadă datează și primele opere de artă iconografică.

Așadar, vă invităm să vizitați Muzeul Mitropolitan Iași pentru a descoperi acest obiect de valoare și altele asemenea lui.

Vasilica Necula