Este foarte important să te rogi pentru tine, dar şi mai important este să te rogi pentru alţii. Atât de important, că în limba greacă există două cuvinte deosebite pentru rugăciunea obişnuită: rugăciunea pentru tine însuţi şi rugăciunea pentru altul. Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte şi de alta pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Botezătorul şi care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Aşa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat.

Avem exemple în Evanghelie, ca de pildă cazul paraliticului care a fost adus la Iisus în casă de către patru prieteni, pe targă şi, pentru că nu au putut să ajungă la Iisus din cauza mulţimii care înconjura casa, atunci s-au urcat pe acoperişul ei şi acolo, prin acea spărtură, care exista în orice casă romană sau israelită, l-au lăsat pe funii (aşa cum lăsăm noi mortul în groapă), în faţa lui Iisus. Iar Mântuitorul, văzând credinţa lor, a săvârşit minunea. Credința lor, a celor patru prieteni! Nu se spune că ar fi fost vorba de credinţa lui. Nici nu ştim dacă el L-a rugat; Iisus nici nu l-a întrebat. Aici nu se face referire la credinţa sau necredinţa subiectului, ci numai la credinţa celor patru care-l aduseseră. Rugăciunea lor a fost eficientă, lucrătoare. Este foarte important şi foarte generos, aproape divin, să înveţi să te rogi pentru altul.

(Mitropolit Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Editura Doxologia, 2013, pp. 54-55)