Dumnezeu vrea să-L căutam numai pe El
În timp ce se citește în biserică, poți să spui Rugăciunea lui Iisus dacă ai o stare duhovnicească mai înaltă, iar dacă nu ai, atunci trebuie să urmărești psalmodierile și citirile de la strană. La fel este și la Sfânta Liturghie. De multe ori omul este răpit în extaz si trăiește mai profund cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Și atunci își spune sieși: „Unde merg? Să-L primesc pe Dumnezeu”. Când conștientizezi aceasta, atunci te bucuri. Dacă ai avut înainte de aceasta bucurie, atunci nu poți să te apropii de Sfânta împărtășanie decât cu lacrimi, cu lacrimi de bucurie. Iar dacă ai avut lacrimi de tristețe, atunci spui: „Dumnezeul meu, iartă-mi păcatele mele. În mila Ta, în milostivirea Ta, în dragostea Ta nădăjduiesc. Ne-ai spus că ești «Dumnezeu iubitor de oameni, îndelung-răbdător și mult-milostiv» (Ieșirea 34, 6). Tu ne-ai spus aceste cuvinte. Pe ele mă sprijin si mă înfățișez înaintea Ta cu nevrednicie”.
Mulți dintre părinții de la Katunakia, atunci când veneau la Sfânta Liturghie să se împărtășească, nu vorbeau nimic, ci doar vedeai lacrimile curgând pe obrajii lor. Un astfel de bătrân toată Liturghia nu vorbea nimic, ci stătea cu capul plecat, iar când venea să se împărtășească, fie cădea în extaz, fie ajungea la o mai adâncă înțelegere a milostivirii lui Dumnezeu. Pentru că în dar ne-a dat Botezul, în dar ne-a dat Trupul și Sângele Său, în dar ne dă și Raiul. Dumnezeu vrea de la noi numai inimă curată, vrea să-L căutam numai pe El. Dumnezeu nu vrea ca în inima noastră să existe împătimiri față de cele pământești, ci vrea ca numai El să împărățească. Iar dacă vom putea împlini acest lucru, atunci ușor vom reuși să facem și rugăciunea inimii.
(Ieromonahul Iosif Agioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 217-218)