Hristos din noi crește și se dezvoltă. Altfel, la judecată ești tras la răspundere pentru chinuirea lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ne-a dat daruri și noi avem datoria să le facem să crească. Noi suntem răspunzători de darurile lui Dumnezeu. Noi însă nu le cunoaștem, le ținem ca lucruri sub obroc, dar vom răspunde de ele la judecata din urmă.

După moartea noastră de aici, dincolo vom afla măsura noastră, până unde trebuia să ajungem cu schimbarea în bine. Căci ne poartă îngerul păzitor. După ce trecem în vămile văzduhului (unde cunoaștem și recunoaștem păcatele), ne ducem în Rai și ni se arată măsurile unde trebuia să ajungem funcție de înzestrarea de la Dumnezeu a celor botezați cu cinci, doi sau un talant. După acei talanți se cunoaște datoria unde trebuia să ajungem cu sfințenia vieții pământești. Dacă n-am împlinit măsura aceasta, vom fi trași la răspunderea judecății după trândăvia noastră pe care am iubit-o mai mult ca pe Dumnezeu.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 15)