Nu se găseşte niciun loc, nici cât ochiul unui purice, de unde să lipsească Dumnezeu. Se cade ca şi noi, atunci când facem un păcat, să ne gândim că Dumnezeu e de faţă pretutindeni. Să ne ruşinăm şi de îngeri când facem păcatul, mai cu seamă de îngerul păzitor, dar şi de sfinţi, ba să ne ruşinăm şi de noi înşine, cum ne ruşinăm de oameni şi de un copilaş mic.

(Viața și Învățăturile Cuviosului Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 67)