Dumnezeu este socotit iarăşi Dreptate, ca Cel ce împarte tuturor cele după vrednicie şi fiecăruia buna măsură şi frumuseţea, buna rânduială şi ordinea şi toate darurile, distingându-le după regula cea cu adevărat cea mai dreaptă, fiind tuturor în parte cauzatorul lucrării lor. Căci dreptatea dumnezeiască le rânduieşte pe toate în chip drept şi le păstrează pe toate neamestecate şi neconfundate cu altele, dăruind fiecăreia dintre toate existenţele cele cuvenite după vrednicia ce a dat-o fiecăreia dintre ele. Şi dacă spunem acestea în chip drept, toţi care defaimă dreptatea dumnezeiască, uită nedreptatea vădită ce şi-o aleg pe seama lor. 

(Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, pp. 166-167)