Dragostea, după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu pe cât e cu putință muritorilor.

Iar după lucrare e o beție a sufletului.

După însușire, e izvorul credinței, adâncul fără fund al îndelungii răbdări, oceanul smereniei.

(Sfântul Ioan Scărarul, din Maxime și cugetări filocalice, Editura Fotini, Galați, p. 151)