Sfântul Evanghelist Marcu scrie referitor la Înălțarea Domnului: „Deci Domnul Iisus după ce a vorbit cu ei S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (16, 19). Sfântul Luca, tămăduitorul, ne oferă o relatare mai detaliată asupra acestui eveniment măreț, spunând: „Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei îmbrăcați în haine albe, care au zis: Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer astfel va și veni precum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1, 9-11; Luca 24, 51).

În timpul acesta vedem îngerii lui Dumnezeu, ca și la conceperea și nașterea Mântuitorului, în timpul postirii de după botez, în timpul agoniei Sale în Grădina Ghetsimani și la Învierea Sa glorioasă. Oștirea cerească a fost întotdeauna lângă Împăratul său și îngerii au putut fi văzuți de oameni oricând Împăratul a crezut de cuviință.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credința poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, București, 2001, p. 31)