Care consideraţi că este diferenţa dintre spiritua­litatea ortodoxă şi spiritualitatea occidentală, catolică?

Cred că ceea ce am spus până acum referitor la conceptul de persoană, în Ortodoxie, ne permite să abordăm şi această problemă.

În Ortodoxie scopul este, înainte de toate, comunicarea cu Dumnezeu şi mai puţin un efort al voinţei omeneşti. La slujbele noastre zicem mereu: „Doamne miluieşte”. Omul îşi face socotelile cu harul pe care Dumnezeu i-l dă şi asta duce la o unire între om şi Dumnezeu. Se remarcă acest lucru, de exemplu, în diferenţa care există între o icoană veritabilă şi o imagine religioasă. (Părintele Symeon de la Essex)

P.S. Serafim: În spiritualitatea occidentală accentul cade mai mult pe voluntarism, pe sentimentalism, ba chiar pe un oarecare individualism, toate acestea decurgând din faptul că s-a accentuat mai mult fiinţa. Or, nu putem comunica cu fiinţa. Pe când în Ortodoxie punând pe primul plan Persoa­na divină, intrând în comuniune cu aceasta rămânem şi noi persoane.

Deci, îndumnezeirea noastră este cealaltă dimensiune a omului, constând în harul lui Dumnezeu.

În catolicism, spiritualitatea este mai mult moralistă, voluntaristă, pietistă, sentimentalistă, pe când la noi este o spiritualitate centrată pe Tainele lui Dumnezeu, pe unirea reală a omului cu Hristos, pe îndumnezeirea omului. Occidentul are frică, aş spune, se teme să vorbească de îndum­nezeirea omului, pentru că acolo unirea omului cu Dum­nezeu este mai mult morală, exterioară. Între Dumnezeu şi om se interpune o graţie creată. 

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 151)