Aflați, domnilor, că dracul stă și el la ușă, întocmai ca Domnul. Numai că în loc să i se aplice Apocalipsa 3, 20 adică discretul și nobilul „iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva și va deschide...”, i se aplică Facerea 4, 7 adică grosolanul: stă la pândă la ușa ta. Iar nebunia – care e plecarea Duhului, a suflării divine –, fiică dreapta a diavolului, stă și ea cu geamantanul făcut ori, după caz, cu traista-n băț, gata oricând să intre – posomorâtă ori deșănțată, erinye ori paparudă – în casă, în minte, în membre. Hap țup. Pape Satan, pape Satan aleppe.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 241)