Ava Atanasie, egumenul Elioţilor, ne-a povestit despre o vedenie (descoperire) pe care a avut-o ava Teodor Sihastrul. Şi anume, i s-a arătat în vedenie un Tânăr care strălucea ca soarele şi l-a apucat pe sihastru de mână, zicându-i: „Vino, că ai a te lupta!”. Şi l-a dus pe el la un teatru foarte mare (adică la un loc de privelişte unde fac lupte de întrecere atleţii).

În partea dreaptă a teatrului erau o mulţime de tineri luminaţi, îmbrăcaţi în haine albe, iar în partea stângă erau o mulţime de arapi cu haine negre. S-a arătat apoi un uriaş care a trecut în arenă (adică în mijlocul teatrului) şi capul lui ajungea până la norii cerului. Atunci, Tânărul cel luminos Care l-a dus acolo şi Care era Însuşi Domnul, a zis către ava Teodor: „Iată, cu acesta ai de luptat!” (adică cu uriaşul). Auzind aşa, sihastrul a început a tremura şi, rugându-se Tânărului, zicea: „Dar cine dintre oameni poate să se lupte cu acesta?”. Şi i-a răspuns tânărul cel luminat: „Numai să mergi cu toată sârguinţa ta şi atunci când te vei apuca la luptă cu dânsul, Eu îţi voi da ajutor şi te voi încununa cu cununa de biruinţă!”.

Luând curaj, Teodor a intrat în arena teatrului unde l-a însoţit şi Tânărul cel cu darul de biruinţă (adică Domnul nostru Iisus Hristos) şi l-a întărit aşa încât a biruit pe uriaşul cel înfricoşător. La urmă a fost încununat de către Domnul şi mulţime de arapi se tânguiau cu amar şi au fugit şi nu s-au mai văzut, iar ceata celor luminaţi (adică îngerii) aduceau laude lui Dumnezeu Care a dăruit biruinţă monahului. După această vedenie, luând curaj, a ieşit fericitul acesta Teodor la lupta vieţii sihăstriei (adică la pustie).

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 421-422)