Desăvârșirea vine din luptă
Pentru cinci pricini se zice că ne lăsăm de către Dumnezeu ca să ni se dea război de la diavoli.
Și cea dintâi adică zic că este ca, dându-ni-se război și împotrivă dând noi război, întru alegerea faptei bune și a răutății să venim.
Iar a doua, ca prin război și prin osteneală pe fapta bună agonisindu-o, întemeiată și necăzută să o avem.
Iar a treia, ca, sporind întru fapta bună, să nu cugetăm înalt, ci să ne învățăm a cugeta smerit.
Iară a patra, ca, după ce am cercat răul, cu desăvârșită urâciune să-l urâm pe el.
Iar a cincea, după toate, ca, nepătimași facându-ne, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Filocalia de la Prodromu, vol. I, Suta a doua din capetele cele pentru dragoste, Editura Universalia, 2001, p. 315)