Cel ce nu face voile lui Dumnezeu este în cursa diavolului. Că, precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus lațul, așa și noi, prin viață și prin credința cea rea, cădem în stăpânirea diavolului. Căci grăiește Domnul: „Nu tot cel ce-Mi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor”. Și iarăși zice: „Nu vă știu pe voi, depărtați-vă de la Mine toți cei ce lucrați fărădelegea”.

Vedeți oare ce fel de dobândă avem dintr-o credință fără de fapte bune? Că și fecioarelor tot așa le-a zis: „Nu vă știu pe voi!”. Deci ce au câștigat din fecioria cea cu atâta osteneală agonisită, dacă nu vrea să le știe pe dânsele Stăpânul? Și mai sunt și în alte locuri din Scriptură mulți neosândiți pentru credință, dar chinuiți pentru viața lor cea rea. Dar cei ce nu păzesc poruncile aceia de tot vor pieri. Că și fecioarele acelea, nu pentru desfrânare n-au intrat în viață, nici pentru beție, nici pentru zavistie, nici pentru rea credință, ci numai pentru lipsa untdelemnului, ca cele ce nu făceau milostenie. Că untdelemnul milosteniei însemnează ceea ce curățește tot păcatul și apropie pe om de Dumnezeu. Că ați auzit și pe Însuși Domnul zicând către cei nemilostivi: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic”. Și nu le-a adus aminte de niciun păcat de alt fel, ci numai atât le-a zis: „Că n-ați făcut milostenie, nici ați hrănit pe frații Mei, pentru aceea nu vă știu pe voi”.

(Sfântul Atanasie cel Mare, Din cuvintele duhovnicești al Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 129)