De ce spun Părinții că „pricina mântuirii este aproapele”?
Cine are darul sau „duhul dragostei, al răbdării și al gândului smerit”, în vreme ce se luptă după lege (II Timotei 2, 5), iar legea e dragostea, poate vedea lucruri minunate. Așa, de pildă, noi nu știm tainele lui Dumnezeu: pe cine mântuiește din lume și pe cine osândește. Dacă se va mântui cel care se sălbăticește asupra ta, prin răbdarea, iertarea din inimă (Matei 18, 35) și rugăciunea ta, îl va birui Dumnezeu și cu smerenia ta va alunga dracii dintr-însul. Dacă fratele acela mai are de chinuit în robie străină, sau își va pierde sufletul, la purtarea ta cea după Dumnezeu, răutatea lui va crește și desăvârșit se va sălbătici împotriva lui Dumnezeu.
Vezi, nicidecum să nu uiți că ostaș al lui Dumnezeu ești! Prin urmare, fii destoinic, știind Cui crezi, cu ale Cui arme lupți, Cine îți ajută – ca să nu piardă Dumnezeu pe cineva pentru neiscusința ta. Că zic Părinții: pricina mântuirii este aproapele.
(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 65)