Îi cinstim pe sfinţi pentru că, după Biblie, sunt „prieteni ai lui Dumnezeu, casnicii Lui şi judecători ai lumii”. Exemplu: apostolii au fost numiţi de Domnul „prieteni”: „Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14). Şi ei au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul şi şi-au dat viaţa pentru El. Sfântul Pavel scrie Efesenilor: „Deci dar nu mai sunteţi străini, ci împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19).

Sfinţii sunt vii în cer şi ştiu ce se petrece pe pământ cu creştinii. „Bucurie este înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte”, zice Domnul (Luca 15, 10), dovadă că şi îngerii sunt cinstiţi în Biblie. Sfinţilor nu le cerem mântuirea, ci numai mijlocirea înaintea Domnului pentru mântuire. Nu spunem: „Sfinte Mucenice Gheorghe, ori Dimitrie, mântuieşte-ne pe noi!”, ci „Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. Amin.

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 251)