Atotțiitor se zice pentru că este scaun atotțiitor, susținând și cuprinzând toate, fixând, întemeind și circumscriind și făcând totul neclintit în Sine și aducând la existență din Sine, ca dintr-o rădăcină atotțiitoare, toate și întorcând la Sine, ca într-un sân atotțiitor și ținându-le adunate în Sine ca într-un Scaun atotcuprinzător pe toate, printr-o susținere care le asigură pe toate și e mai presus de ele, nelăsându-le să cadă din ea și să se piardă ca scoase dintr-o casă atotcuprinzătoare. I se zice obârșie atotțiitoare și ca cea care le ține pe toate și le stăpânește, străbătându-le fără să le amestece și le impune tuturor jugurile primite de bună voie și durerile dulci ale dragostei dumnezeiești și atotțiitoare, ale bunătății ei neslăbite.

(Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, p. 170)