Trândăvia se manifestă atât trupește, cât și duhovnicește. Trândăvia trupească se manifestă prin a irosi această vreme de aur fără a face nimic, în plăceri deșarte, în băutură, jucând table ori cărți, ori în nesăvârșirea unei munci folositoare; iar trândăvia duhovnicească constă în faptul de a pierde vremea noastră de pocăință cu săvârșirea diferitelor păcate. Dacă lenea trupească ne îndepărtează de unirea cu lucrurile bogăției materiale, lenea duhovnicească conduce de-a dreptul către „îmbogățirea” în vicii.

Trândăviei i-au fost adresate asprele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce!” (II Tesaloniceni 3, 10). Leacul trândăviei este munca. Osteneala trupească este folositoare existenței noastre fizice, iar osteneala duhovnicească este de neapărată importanță pentru a duce o viață duhovnicească după dreptar și pentru veșnica noastră mântuire.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2011, p. 27)