Stăpân al cailor putere de la propriul autoturism, stăpân al telecomenzii de la televizor, care îl face să vadă ce se întâmplă în lume în orice moment, stăpân peste armamentul sofisticat, peste energia atomică, omul pare să spună că nu mai are frică de Dumnezeu. Ce este frica de Dumnezeu?

Frica de Dumnezeu? Asta e dragostea de Dumnezeu. Îl iubești pe Dumnezeu cu teama că ai putea să-L pierzi, că în afara Lui nu mai ai nicio cale pe lumea asta, nici în lumea viitoare. Omul în afara lui Dumnezeu e ca un rătăcit în deșert, mâncat de deșert. Fără Dumnezeu, omul este o armură goală… „De când mi-e frică de Dumnezeu, nu-mi mai este frică de nimic”, spunea un Sfânt Părinte, făcând referire la un rege din vechime.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, p. 91)