Au fost zece leproşi în Sfânta Evanghelie şi dumnezeiasca îmbăiere – porunca Logosului celui viu al lui Dumnezeu – i-a curăţat pe toţi zece. Dar numai unul singur s-a întors spre a mulţumi marelui Său binefăcător. Iar atunci Adevărul însuşi Iisus, a întrebat: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?” (Luca 17, 17-18).

Prin urmare, în fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenorocire, la sănătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoştinţei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. „Dragul nostru Hristos, bunul nostru Dumnezeu, dăruieşte-ne darul recunoştinţei şi al mulţumirii, pentru a nu fi osândiţi şi mai mult; vina pentru alte felurite păcate ale noastre este de ajuns”.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 366)