Care a fost nenorocirea poporului nostru în toţi anii comunismului? Ideologia străină impusă cu forţa tancurilor? Colaboraţionismul alor noştri? Atitudinea supusă a poporului în faţa umilinţei?

Din toate câte un pic… Dar a fost o mare încercare, din care Biserica noastră şi credinţa au ieşit întărite. Că Dumnezeu a făcut o minune, ca să ne salvăm în această perioadă, asta e clar. Apoi generaţiile de azi, de mâine, au de unde să înveţe lecţia răbdării, ce înseamnă istoria, ce înseamnă iubirea de patrie, jertfa…

Mai are onoare românul? Cum se manifestă onoarea românului nostru în alte vremuri? O afacere, pe vremuri, se parafa printr-o strângere de mână, nu era nevoie, neapărat, de un act scris, de martori…

Ei, s-a mai schimbat omul, acum nu mai are încredere…! Dar nu-i vina românului de azi, e vina istoriei, a politicilor mincinoase. Un om a întrebat, odată, ce e mai mare: averea sau onoarea? Răspunsul unui Sfânt Părinte a fost: Dacă pierzi o avere, poţi să o faci la loc, în scurt timp, cu ceva abnegaţie. Dar dacă ai pierdut onoarea, cu nici o avere din lume nu o mai poţi recupera…!

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 88-89)