Altădată iarăşi a zis bătrânul:

– Toate patimile şi ispitele călugărilor se nasc din două pricini: din neascultare şi din lenevire la rugăciune, la metanii şi post. Din cauza acestor două păcate cădem uşor în toate ispitele şi patimile omorâtoare de suflet şi ne pierdem mântuirea.

– Cum putem scăpa de aceste două grele păcate, l-a întrebat ucenicul? Iar părintele Paisie i-a răspuns:

– Neascultarea şi lenevirea la rugăciune, ca şi toate celelalte patimi, se vindecă prin mărturisire curată la duhovnic, prin canon şi prin săvârşirea faptelor bune în locul păcatelor care ne stăpânesc!

Altădată iarăşi zicea bătrânul ucenicilor săi:

– De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spală păcatele. Apoi este trăirea noastră în dragoste creştinească. Căci spune Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35).

În altă zi iarăşi zicea ucenicilor la chilie:

– Atât călugării, cât şi mirenii, dacă au pace între ei, adică pacea inimii şi a conştiinţei, şi dacă au dragoste, se pot mântui.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, pp. 109-110)