Cum se creează în noi şi cum se dezvoltă dragos­tea de Dumnezeu prin această rugăciune?

Fără îndoială, scopul vieţii creştine este dragostea.

Aş reveni puţin la cele ce am spus mai înainte şi anume la această devoţiune faţă de Maica Domnului, prin rugăciunea rostită cu ajutorul metaniilor. Cred că această credinţă ortodoxă este mult mai echilibrată din punct de vedere teologic şi este foarte important să respectăm acest echilibru.

În legătură cu virtutea dragostei îmi vine acum în minte pasajul din Evanghelia Sfântului Ioan, în care Iisus spune: „Cel ce Mă iubeşte va împlini poruncile Mele şi Tatăl Meu şi Eu vom veni în el şi Ne vom face lăcaş în el” (Ioan 14, 23). Părinţii duhovniceşti subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Şi prin aceasta observăm că se trezesc în noi patimile. De aceea, adeseori când ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus, irump în noi tot felul de gânduri pătimaşe, în timp ce, în mod normal, dorm. Cu toate acestea, calea începe cu pocăinţa şi cu o fidelitate din ce în ce mai mare faţă de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi atunci dragostea va fi reve­laţia prezenţei în noi a darului lui Dumnezeu.

Cel care începe prin a se pocăi are foarte multe şanse de a ajunge la adevărata dragoste. Dar cel care începe cu dragostea nu are experienţă şi există toate şansele să nu ajungă prea departe. În „Scara” Sfântului Ioan Sinaitul se indică 30 de trepte, dragostea fiind tocmai ultima treaptă, pentru că, în fapt, în Domnul este adevărată decât atunci când vine de la Dumnezeu. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 164-165)