Cum să te comporţi cu cineva care minte și care te acuză că nu ai încredere în el?

Păi, cred şi eu. Proiectează pe tine. Să-i spui asta cu proiecţia. Să nu-i spui: „Eşti mincinos!”, că se va apăra. Să nu judeci. E ceva atât de greu pentru mintea ome­nească. Omul te minte, şi atunci tu să nu-l judeci. Să zici: „Doamne, miluieşte-l!”. Are un motiv pentru care minte, îi e frică, îi e ruşine. Aşa a fost învăţat. 

Şi acceptă ce spune, fără să îl crezi, fără să-l judeci şi fără să-i spui nimic. Doar roagă-te. „Doamne miluieşte-l Tu, spune-i Tu, fă-l (fă-o) Tu să înţeleagă că nu e adevărat ce spune.” Dar încearcă să faci asta fără niciun cuvânt, şi într-o săptămână totul se schimbă.

Nu te mai apăra, şi dacă nu se schimbă într-o săptămână, în două săptămâni de rugăciune lăuntrică şi de binecuvântare, atunci discu­taţi despre asta: „Uite, asta e o neputinţă, e o boală a ta, proiectezi pe mine lucrul ăsta, şi, dacă nu conştientizezi că e o suferinţă şi nu vrei să te vindeci, ne despărţim”.

N-ai să poţi să fii fericit sau fericită cu un mincinos. Şi atunci trebuie să fugi. Nu există altă soluţie. Aşadar: mai întâi încearcă rugăciunea, după aceea discuţia şi apoi părăsirea. Învă­ţaţi să fugiţi de pericole, nu vă lăsaţi prinşi în capcane din astea care duc la nefericiri şi mai mari. Singurătatea este un dar. E minunat să fii singur, decât să fii torturat într-o relaţie sau într-o căsnicie în care celălalt nu vrea să lupte pentru mântuire, sau măcar să respecte lupta ta.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 177-178)