Luptați împotriva patimilor prin contrariul lor. Dacă sunteți mânios, nu vă mai mâniați, adică faceți milostenie, fiți de ajutor celuilalt, faceți ascultare celuilalt mâniat. Când vă roagă cineva ceva, răspundeți îndată. Oferiți-vă voi să aduceți apa, să faceți voi mâncare, să curățați cartofii. Și-așa mai departe; prin lucruri de-astea, mărunte, învingem mânia.

Supuneți-vă voia voastră, altcuiva. Mânia mi se pare cea mai grozavă patimă și atac asupra firii noastre, pentru că Hristos ne-a spus să învățăm de la El să fim blânzi și smeriți cu inima.

Mânia este partea cealaltă, este opusul lui Hristos, și luptând cu ea, cred că veți scăpa și de toate celelalte, pentru că „duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”, dobândind blândețea și smerenia, toate celelalte patimi vor dispărea pur și simplu.

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, pp. 91-92)