Părinte, cum poate omul să biruiască o ispită diavolească?

Biruința a toată ispita este tăcerea și smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu și lăudate de către îngerii Lui. De aceea, sunt înfricoșate și temute de diavoli. Fii, deci, smerit, cu inimă înfrântă, ca să dorească Duhul Sfânt să se sălășluiască întru tine și să-ți dea putere să nesocotești toate grijile vieții. Pentru că văd că acestea te îndepărtează mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupându-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic în ziua judecății. Nu ne-a adus Dumnezeu în această viață ca să ne pierdem pe noi înșine cu grijile și treburile netrebnice, înșelați de diavolul, ferească Dumnezeu.

Dăruiește-te pe sine-ți cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet, și El va avea grijă de trebuințele tale cele trupești. Fiindcă, oricât te-ai îngriji de trup în această viață, nu poți adăuga la statul tău un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar dacă am izbuti să le adunăm pe toate în magaziile noastre? La sfârșitul vieții toate rămân aici, și noi, goi de toată virtutea, ne sălășluim în groapă. Ce câștig material ne poate mântui atunci? Desigur, niciunul; ci ne va înconjura pretutindeni vaiul, durerea și iadul cel veșnic.

De aceea să ne rugăm neîncetat, cu multă atenție și liniște. Gândește-te, fiule, și pune bine în inima ta toate cele ce-ți spun: leapădă grijile și tră­iește înțelepțește și bine plăcut Domnului și Dumnezeului tău.

(Un episcop ascet, Viața și învâțâturile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 151)