Cât de mult iubește Domnul

Pe făptura Lui de jos

Și cum nu socoate omul

Darul cel întru Hristos!

Toate minţile din lume

Și talentele de soi

Nu ajung ca să măsoare

Mila Lui cea către noi!

Pentru om zidește lumea

Cu Edenul desfătat,

Așezându-l să rămâie

Veșnic ca un împărat.

Prin păcatul neascultării

Pierde locul fericit

Și la stricăciunea morţii

Omul este osândit!

Nelăsând pe totdeauna

Să rămânem sub blestem,

Vine jos Mântuitorul

Și ne cheamă la Eden.

El pogoară tainic cerul

Prin venirea pe pământ

Ca să ne sfinţească firea

Cu al darului veșmânt

Viaţa cea nemuritoare

Dobândim noi cei de jos

Și ne facem fiii slavei

Prin Lumina Lui Hristos!

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”, Editura Doxologia, Iași, 2011)