Să fim adevăraţi creştini, nu doar cu numele. Să dăm întregul nostru trup lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de diavol. Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, şi să nu ameninţăm cu acesta pe fraţii noştri; cu ochii noştri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcaţi la frumuseţe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El şi să le desfacem ca să dăm dar bun – „nu oi să dăruim, iar boi să luăm”, nu să luăm „de zece ori şi doar de una ori două să dăm”. Dar şi pântecele să ni-l înfrânăm de la multa hrană. Cu inima noastră să suspinăm; cu sufletul nostru să ne înduioşăm. Genunchii adesea să-i plecăm la rugăciune. Cu picioarele să alergăm către biserică, precum alergau Petru şi Ioan la mormântul Domnului – şi împreună cu ei să ne facem părtaşi ai Împărăţiei cereşti – în acea sfântă şi luminoasă zi, când va veni Dreptul Judecător pe nori, purtat de îngerii de foc, preaînfrumuseţaţi, cu cununi luminoase de sfinţenie, dar arzând cu flacără de foc pe cei păcătoşi.

Atunci El va deschide străfundurile inimii prin înainte-vederea înţelepciunii Sale şi va despărţi pe maici de fiicele lor, pe fii de taţii lor, pe fraţi de fraţi, pe soţii de soţi, şi, astfel grăind, îi va despărţi pe cei drepţi de păgâni, precum oile de capre. Atunci va plânge de îngreunare orice suflet, trecând vremea pocăinţei. Dreptul Judecător va spune: Voi, cei pe care v-am răbdat îndelung, duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor în focul cel veşnic! (Matei 25, 41). Şi iarăşi va spune: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! (Matei 25, 34). Fie ca noi toţi să primim această împărăţie pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Amin!

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte şi învăţături de folos pentru orice creştin, Editura Sophia, 2014, pp. 20-21)