Creștinul – străinul care nu are unde să-și plece capul să se odihnească în lumea aceasta
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor!
Toată istoria creștinismului e istoria suferinței. Dintru început și până la sfârșitul lumii acesteia, creștinismul va fi persecutat într-un fel sau altul, violent sau neviolent. Dar nu vor înceta niciodată persecuțiile, pentru că, așa cum am spus la început, creștinul este ca un străin care nu are unde să-și plece capul.
Aceasta este poziția noastră în această lume. Vom fi prigoniți, batjocoriți, vor râde de noi și vor spune că suntem nebuni. Și vor spune că suntem mistici, ca și cum misticismul ar fi o crimă, iar crima politică ar fi o virtute. Așa cum se fac astăzi crime politice. Pentru că noi am înțeles exact care este poziția lui Iisus în lumea aceasta și mergem pe calea Lui.
Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră din pricina numelui Meu!
Este o continuare la fericirea anterioară, pentru că noi, dacă suntem prigoniți, persecutați și batjocoriți în lumea aceasta, este pentru numele lui Hristos. Nimeni nu-l batjocorește pe unul care și-a făcut o viață frumoasă în lumea aceasta. Dar pe noi lumea ne batjocorește, învățații lumii acesteia ne batjocoresc, puternicii lumii ne batjocoresc. Ne batjocoresc și cei mici pentru că nu știu, n-au cunoștință de adevărul credinței. Și totuși trecem prin lume purtând pe frunte această cunună de spini spirituală, mărturisind pe Dumnezeu, rugându-ne pentru lume: pentru pacea lumii, pentru vrăjmașii noștri, pentru cei care ne fac rău și pentru cei care ne fac bine.
(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 177)